Ți-ai luat vreodată o pauză de copilărie?

Când te-ai emoționat ultima dată? Când spun emoționat, mă refer la starea aceea de “cutremur” pe dinăuntru, de ciudată și nedefinită nostalgie, amestecată în proporții egale cu bucuria de a vedea în jurul tău bucurie.

copilărie 1Ei bine, mi s-a întâmplat acum câteva zile, la evenimentul de la Fărcașa, dedicat copiilor, de ziua lor. În ciuda temperaturii ridicate de afară și a soarelui orbitor, prezența copiilor a fost covârșitoare, evenimentul amintindu-mi emoții și trăiri demult uitate.

Era ca și când aș fi fost teleportată într-o poveste, una zgomotoasă, plină de zâmbete și chicoteli.

Frânturi de dialoguri și râsete contagioase se auzeau peste tot. O fetiță cu rochiță albastră și ochi de culoarea cerului cânta țopăind în interiorul domului “ elefantul Cici și-a pierdut cipicii”, iar un puști cu o vată de zahăr mult prea mare pentru posibilitățile lui de a o menține verticală, privea spre elefantul uriaș de pe domul cu pricina, încercând s-o acompanieze cu “la, la la…”, desigur fără vreo legătură cu linia melodică.

copilărie 2Tobogane gonflabile uriașe în care copiii alunecau ca într-un zbor, bouncere multicolore, de tot felul de forme, unde piticii se înghesuiau să țopăie sau să danseze, costume amuzante pentru jocuri interactive, imagination playground, cu blocurile sale albastre, pe care copiii le aranjau într-o arhitectură nemaivăzută sau pitorescul velcro wall au fost câteva dintre “componentele” unei povești reale, spectaculoase, cu baloane de săpun zburând prin aer și pozne irezistibile.

În jur dansau micuți de toate dimensiunile, cu fețele pictate, alături de animatori și baloane multicolore. Parcă își dăduseră întâlnire acolo toate personajele celebre pe care ei le îndrăgeau: Supeman, Batman, zâne, prințese, fluturași, pisicuțe, șoricei sau orice alte animăluțe îndrăgite.

Un “cățeluș” cu pălăriuță de soare verde, având în mână o pungă de popcorn pe care-o balansa “periculos”, cu păr cârlionțat și privire curioasă, m-a întrebat dacă vreau să-i țin punga, până își rezolvă problema cu scaii de la papuci. L-am privit amuzată, avea inocența aceea specifică copiilor, și un fel de bucurie molipsitoare care mi-a amintit de copilărie…de magia și farmecul ei incontestabil.

copilărie 3Peste tot bucurie, veselie, inocență și zâmbete, copii jucându-se, alergând, cântând…o poveste reală la care am fost privilegiată să pot fi parte. Sunt atât de rare ocaziile în care ne amintim de copilul din noi, de bucuria și spectacolul pe care-l oferă copilăria, de emoțiile și trăirile acelea intense și pure.

Dincolo de viețile noastre aglomerate există candoarea și puritatea pe care ne-o reamintim de câte ori stăm în mijlocul copiilor. Mai există încă momente magice, pline de emoție, mai putem încă construi povești, există pauze de copilărie, pe care vi le recomand cu drag.